Premizele apariţiei UIGSE-FSE

Cercetăşia a apărut în Anglia la începutul secolului 20. În scurt timp a depăşit graniţele Imperiului britanic şi s-a extins în întreaga lume.

Aceasta a ajuns şi în ţări tradiţional catolice unde, pe lângă modurile de manifestare obişnuite ale cercetăşiei, au apărut şi cele deschise acestei Biserici. Şi aici vorbim în particular de Belgia, Italia şi Franţa.

Putem spune că Pr. francez Jacques Sevin, prof. belgian Jean Corbisier şi lordul italian Mario di Carpegna au fost fondatorii primelor organizaţii catolice cercetăşeşti: "Scouts de France", "Baden Powell Belgian Boy Scouts", "Associazione Scout Catolica Italiana" (A.S.C.I.). Din colaborarea acestora a reieşit şi "Oficiul Internaţional al Cercetaşilor Catolici" cu scopul de a reprezenta un punct de referinţă pentru cercetaşii catolici.

Sevin, Corbisier şi Carpegna au adaptat cu succes o metodă de educaţie născută într-un mediu Anglo-Saxon şi Protestant în mediul catolic al ţărilor lor. Baden Powell scria:"Programul nostru priveşte: educarea caracterului, formarea abilităţilor manuale, întărirea sănătăţii fizice, serviciul îndreptat spre ceilalţi". Fondatorii cercetăşiei catolice au adăugat un al cincilea: educaţia creştină.

Încercarea fondatorilor de a creea un mediu de înţelegere şi prietenie între cercetaşii catolici a fost zădărnicită de situaţia existentă în lume la acea vreme şi de apariţia regimurilor autoritare şi dictatoriale care au interzis sau au limitat serios acţiunea lor.

Apariţia FSE (Federaţia Scoutismului European)

Câţiva ani mai târziu, dupa cel de-al Doilea Război Mondial, când oamenii încercau să refacă sistemul de învăţământ, câţiva învăţători au avut ideea de a-şi construi iniţiativa ghidându-se după încercările fondatorilor cercetăşiei catolice. Începutul a fost realizat la nivel ecumenic, pentru ca mai târziu să se contureze o federaţie catolică.

În prima zi a lui noiembrie a anului 1956, în jur de cincizeci conducători germani şi câţiva francezi s-au întâlnit la Koln (Germania); erau catolici, protestanţi şi ortodocşi. La această întâlnire s-a hotărât constituirea "Federaţiei Scoutismului European".

Câţiva dintre cei prezenţi fuseseră membrii ai "Cercetaşilor Europeni", o organizaţie fondată în urmă cu trei ani în Austria. Au părăsit-o, fiind dezamăgiţi de inexistenţa elementului religios şi neluarea în considerare a realităţilor locale, proprii fiecărei ţări.

După trei zile de dezbateri a fost redactat Statutul Federaţiei ce conţine 10 articole. Primul spune: "Sub titulatura de <>, o organizaţie internaţională de cercetaşi a fost fondată; este constituită din entităţi naţionale iar scopul ei este de a pune în practică cercetăşia după metoda lui Baden Powell, în Europa şi pe bazele creştine presupuse de conceptul de Europa unită".

Simbolul tuturor asociaţiilor membre este crucea malteză cu opt vârfuri având un crin în centru. Alegerea nu a fost întâmplătoare: a fost făcută în sărbătoarea Tuturor Sfintilor, când Biserica Catolică proclamă lumii cele Opt Fericiri, simbolizate de cele opt vârfuri ale crucii.

Începand cu 1 noiembrie 1956 s-a ţinut şi încă se mai ţine o întâlnire anuală, în prezent purtând denumirea de Consiliul Federal. La Consiliul din anul viitor (1957) s-a redactat un al doilea text: Directoriul Religios. Acesta dezvolta primul articol al Statutului şi reglementează viaţa religioasă în cadrul unităţilor de cercetaşi.

Directoriul Religios din 1957 spune:"Organizaţia fondată sub titulatura de <> recunoaşte pe deplin rolul credinţei creştine şi işi stabileşte acţiunile şi deciziile ţinând cont de regulile acestei credinţe".

Textul continuă astfel: "Prima obligaţie a conducătorilor este de a dezvolta viaţa spirituală a celor aflaţi în responsabilitatea sa, asigurându-se că aceştia participă la serviciile religioase proprii confesiunii din care fac parte. Conducătorii trebuie să fie atenţi la combinaţiile inoportune realizate sub pretextul unităţii: fiecare trebuie să rămână complet şi pe deplin credincios Bisericii lui, dând astfel o mărturie adevărată şi sinceră a credinţei sale".

"Între reprezentanţii diferitelor Biserici trebuie să existe respect şi încredere. Acestora trebuie să li se asigure pe deplin facilităţile necesare în campuri şi în interiorul unităţilor. Fiecare băiat sau fată trebuie încurajat să apeleze la aceştia în drumul lor spiritual şi în depăşirea dificultăţilor morale întâmpinate."

Aceste randuri au fost scrise cu mult înainte de Conciliul Vatican II, treizeci ani înainte ca Papa Paul al II-lea să emită exhortaţia: "Christifideles Laici" (30 decembrie 1988); aceşti oameni erau deja conştienţi de rolul laicilor în Biserica. Ei ştiau că acţiunea lor are ca fundament botezul ca oameni şi cetăţeni şi încrederea acordată de familii prin încredinţarea copiilor lor.

Acest Director Religios admitea posibilitatea constituirii unor unităţi "deschise", reunind tineri de diferite religii. Dar curând s-a ajuns la concluzia că educaţia religioasă nu putea fi realizată în acest cadru; în consecinţă, astfel de unităţi au dispărut. Acest fapt va constitui ulterior o piedică pentru asociaţia britanică, şi mai apoi pentru cea daneză care au refuzat împărţirea grupurilor şi unităţilor lor în funcţie de apartenenţa confesională. După câteva încercări ale FSE de a le aduce la poziţia aesteia, cele două asociaţii au părăsit Federaţia.

Spiritul fondatorilor

O prezentare a Federatiei, scrisa in 1960 va ajuta la intelegerea mai usoara a acesui spirit al tinerilor membrii fondatori.

"Câţiva băieţi şi fete spuneau că este imposibil că la fiecare 20 de ani să lupte unul împotriva celuilalt şi, deci, milioanele de orfani să-şi aştepte rândul pentru a pleca la război... În faţa mulţimii de cadavre împinse de buldozere, în faţa oraşelor distruse, în faţa copiilor arşi cu naplam, ... ceva în ei a crescut şi a strigat: AJUNGE!!... Ne-am înrolat la această bătălie cu toată puterea noastră împotriva celor care vor să ne vadă distruşi şi învrăjbiţi unul faţă de altul... Cu zâmbetul şi cu braţele noastre deschise, cu puţinul pe care îl avem, cu sufletul liber şi încredinţaţi de umanitatea noastră, am pornit unul spre celălalt, acceptând aceeaşi cruce roşie cu crinul galben (...). Protestanţi, ortodocşi, catolici, am vrut doar să spunem că Cristos a murit pentru noi. Am vrut doar să vedem un creştin în fiecare, o persoană ce este iubită de Dumnezeu".

Tinerii lideri au îndrăznit să adauge la Promisiune un element esenţial: credinţa faţă de Europa. Treizeci de ani înainte ca Uniunea Europeană să-l adopte, steagul celor douăsprezece stele aurii flutura deasupra campurilor FSE şi primii cercetaşi europeni au văzut în el, înainte de toate, un simbol crestin.

În 1956, odată cu federaţia, s-au pus bazele asociaţiei germane. Liderii francezi au înregistrat asociaţia franceză doar în 1958. În 1959 s-a constituit o asociaţie afiliată FSE în Anglia, iar în Belgia în 1960

Originea textelor fundamentale

In 1962, Perig Géraud-Keraod şi soţia sa Lizig au devenit membrii ai asociaţiei FSE franceze. În câţiva ani au reuşit să imprime organizaţiei un spirit unic şi o viaţă dinamică - într-un cuvânt, un suflet. Ei au fost comisari federali ai asociaţiei franceze pentru aproape 25 de ani. Au fost, de asemenea, responsabili de federaţie la nivel european; mulţumită activităţii lor şi în ciuda câtorva dificultăţi externe, federaţia s-a dezvoltat puternic în Franţa şi în Europa. În 1986 când au plecat din federaţie, FSE avea mai mult de 50 000 de membrii. Acest fapt ne poate îndreptăţi să spunem că ei au fost adevaraţii fondatori ai FSE.

Perig Géraud-Keraod (1915-1997) s-a născut în Marea Britanie. În timpul războiului a activat în Rezistenţa Franceză şi, după eliberarea Franţei, în cadrul Misiunii Catolice Bretone din Paris; aici au fost gazde ale persoanelor ce părăseau Marea Britanie pentru a se stabili în jurul Parisului.

Mulţumită soţilor Géraud-Keraod, Directoriul Religios a fost revizuit în luna martie a anului 1963. În ea a fost incluse o mare parte din Carta Cercetaşiei Europene, emisă de Sfântul Scaun la 13 iunie 1962. În acelaşi timp au fost definite ceremonialul şi uniforma şi au avut loc primele campuri de pregătire pentru liderii de patrulă.

Ei au pornit şi discuţia privitoare la Principiile Cercetăşiei, redactându-se şi ratificându-se de către asociaţiile membre "Carta principiilor naturale şi Creştine ale cercetăşiei europene" în iunie 1965.

Dezvoltarea ulterioară a federaşiei

În 1971 o nouă asociaţie daneză a cerut să se alature FSE. Cu timpul au apărut probleme de natură religioasă, Consiliul Federal fiind obligat, într-un final, să o excludă din federaţie. Aceleaşi motive şi acelaşi final şi pentru asociaţia britanică.

În 1975, FSE a organizat un pelerinaj la Roma cu ocazia Anului Sfânt (fiind şi singura asociaţie catolică de cercetaşi din lume care a făcut acest gest). Sfântul Părinte, Paul al IV-lea, şi-a exprimat public satisfacţia şi a încurajat FSE în munca şi activitatea sa.

În 1973 s-a constituit asociaţia canadiană. În 1976 s-a reconstituit asociaţia germană şi s-au pus bazele asociaţiilor italiene şi luxemburgheze.

Pentru a putea susţine această extindere şi a se pregăti pentru viitor, FSE a fost reorganizată în structuri potrivite. A fost redactat şi adoptat un nou Statut Federal; acesta a recunoscut caracterul catolic al federaţiei menţinând deschiderea ecumenică spre celelalte religii creţtine potrivit condiţiilor definite în Directoriul Religios. Totuşi, acest Statut stabileşte ca "toate acţiunile şi deciziile sale trebuie să fie în concordanţă cu credinţa catolică". Directoriul religios rămâne fundamentul în înţelegerea şi lucrul între diferitele confesiuni din cadrul aceleaşi asociaţii.

Odată cu noul Statut, denumirea oficială devine "Uniunea Internaţională a Ghidelor şi Cercetaşilor Europeni - Federaţia Scoutismului European"("International Union of European Guides and Scouts - Federation of European Scouting"), folosită şi în prezent. În consecinţă, FSE devine UIGSE-FSE, chiar dacă uneori folosim vechea titulatură. Pe lângă aceasta, FSE este perceput ca mult mai deschis membrilor protestanţi şi ortodocşi ai federaţiei pe baza articolului patru din Directoriul Religios.

În 1977 au fost fondate asociaţia Evanghelică germană şi eleveţiană, iar în 1978 au apărut asociaţiile spaniolă şi portugheză. În Austria s-a constituit o asociaţie în 1981.

În 1980 Consiliul Europei a acordat UIGSE-FSE un statut consultativ pe lângă acesta.

După căderea comunismului din centrul şi estul Europei noi asociaţii s-au constituit: 1990 - Ungaria, 1991 - România, 1992 - Lituania. În Polonia, asociaţia catolică ZAWISZA, fondată clandestin în 1982 s-a alăturat federaţiei în 1995. În prezent se acţionează în vederea constituirii unei asociaţii în Albania.

În 1994, cu ocazia Eurojam-ului de la Viterbo (Italia), organizat de UIGSE-FSE, Sanctitatea Sa, Papa Ioan Paul al II-lea, a primit 7 500 de cercetaşi şi cercetaşe din Europa şi Canada într-o audienţă privată în Catedrala Sf. Petru din Roma. A ţinut atunci un important discurs, reprezentând un punct de referinţă în istoria federaţiei şi a trasat în linii mari acţiunea viitoare a UIGSE-FSE.