Duminică, 30 septembrie 2007, în Catedrala patriarhală din Bucureşti, a avut loc ceremonia de întronizare a Prea Fericitului Părinte Daniel ca Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

La eveniment au participat participa membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Excelenţa Sa, domnul Traian Băsescu, Preşedintele României, domnul Nicolae Văcăroiu, Preşedintele Senatului României, domnul Bogdan Olteanu, Preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Călin Popescu Tăriceanu, Prim - Ministrul Guvernului României, alte autorităţi centrale şi locale, Majestatea Sa, Regele Mihai şi familia regală, reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe surori, Bisericilor Ortodoxe Orientale, Bisericii  Romano – Catolice, Bisericilor protestante, Consiliului Mondial al Bisericilor şi Conferinţei Bisericilor Europene, ai cultelor din România, delegaţi ai comunităţilor româneşti din afara graniţelor ţării, membri ai corpului diplomatic  acreditat la Bucureşti, alte personalităţi ale vieţii publice româneşti.

Prea Fericitul Părinte Dr. DANIEL CIOBOTEA

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

- profil biobibliografic -

Prea Fericirea Sa Dr. Daniel Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a născut la data de 22 iulie 1951, în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş, ca al treilea copil în familia învăţătorului Alexie şi Stela Ciobotea.

Şcoala primară a urmat-o în satul natal (1958-1962), Dobreşti, iar gimnaziul în localitatea Lăpuşnic (1962-1966), judeţul Timiş. În perioada 1966 începe cursurile liceale în oraşul Buziaş, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970).

După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu (1970-1974), unde susţine şi Teza de licenţă în teologie (Noul Testament).

În perioada 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universi­tar Ortodox din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae. Îşi con­tinuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) şi doi ani la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania).

În 15 iunie 1979 îşi susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la  théologie et la spiritualité (VII ^ 424 p.). Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputaţi profesori francezi: Gerard Ziegwald şi André Benoît şi a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor al Universităţii din Strasbourg.

O versiune extinsă a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae şi a fost susţinută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti sub titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală.

În urma examenului oral şi a susţinerii tezei, doctorandul Dan-Ilie Ciobotea a fost declarat Doctor în teologie ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim. Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae a spus cu acest prilej: „Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în faţa sa un candidat bine pregătit, bine informat şi mai ales pătruns de dorinţa şi râvna de a trăi o viaţă teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învăţătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în aşa fel încât să poată răspunde şi întrebărilor omului de azi, dar să rămână şi preot adevărat. Cu o preoţime fără cultură teologică şi fără trăirea demnităţii şi misiunii sublime a preoţiei se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică.”

În 1987 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria, Jud. Neamţ, cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie.

 Atribuţiile Patriarhului

          Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române este şi Arhiepiscopul Bucureştilor şi Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei.
          Patriarhul este Întâiul Stătător între Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române.
          Patriarhul se bucură de toate drepturile stabilite în Sfintele Canoane, în Statutul de faţă şi în regulamentele bisericeşti.
          Titulatura sa este: „Prea Fericirea Sa, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Prea Fericitul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române”.
          Pomenirea numelui său la serviciile religioase se face în conformitate cu Sfintele Canoane şi cu practica Bisericii noastre.
          El poartă ca semn distinctiv două engolpioane şi o cruce, culion şi o camilafcă albă cu cruce.
          Patriarhul are următorele atribuţii:

• Convoacă şi prezidează organele deliberative centrale ale Bisericii Ortodoxe Române;
• Aduce la îndeplinire hotărârile organelor deliberative centrale ale Bisericii Ortodoxe Române;
• Reprezintă Patriarhia Română în justiţie, în faţa autorităţilor şi faţă de terţi, personal sau prin împuterniciţi legali;
• Întreţine raporturi cu celelalte Biserici creştine ortodoxe în chestiunile bisericeşti;
• Dă pastorale pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu încuviinţarea Sinodului Permanent sau a Sinodului Plenar;
• Trimite sfaturi frăţeşti Ierarhilor din ţară şi împacă neînţelegerile personale dintre aceştia;
• Se îngrijeşte de îndeplinirea la timp a formelor pentru completarea eparhiilor vacante;
• Vizitează colegial, când va găsi de bine, pe Ierahii Bisericii;
• Prezidează colegiul electoral pentru alegerea Mitropoliţilor;
• Hirotoneşte, împreună cu alţi Ierahi, potrivit Sfintelor Canoane, pe Mitropoliţi;
• Emite gramate pentru instalarea Mitropoliţilor;
• Acordă concedii Mitropoliţilor până la 30 de zile;
• Numeşte locţiitori de Mitropoliţi în cazul vacanţelor mitropolitane;
• Primeşte plângerile aduse împotriva Chiriarhilor şi cu autorizaţia Sinodului Permanent dispune cercetarea lor, iar rezultatul celor constatate îl aduce la cunoştinţa Sfântului Sinod;
• În conformitate cu dispoziţiile canonului 11 al Sinodului VII Ecumenic, exercită dreptul de devoluţiune;
• Execută orice alte atribuţii date lui prin canoane, legi şi regulamente.

Sursa: http://www.patriarhia.ro/